Microcreditele și creșterea bogăției: adevăr sau mit?

Microcreditele au devenit o parte importantă a sistemului de servicii financiare în multe țări, inclusiv în România. Scopul său este de a oferi împrumuturi în sume mici persoanelor și microîntreprinderilor care nu pot obține finanțare de la băncile tradiționale.

În ultimii ani, România a înregistrat un interes crescut pentru microfinanțare, iar subiectul a făcut obiectul unor dezbateri aprinse. Este ea într-adevăr capabilă să îmbunătățească bunăstarea sau este doar o iluzie care duce la sclavia datoriilor? În acest articol vom aborda toate întrebările. legate de îndoieli, mituri, stereotipuri.

Cum s-a dezvoltat microcreditul în România

Microîmprumuturile ca sector au început să se dezvolte în România la începutul anilor 2000, când diverse instituții financiare nebancare au început să împrumute bani cu rate de aprobare ridicate și cerințe minime. Acesta a fost în mare parte un răspuns la nivelul ridicat de sărăcie și la lipsa accesului la produse financiare în rândul anumitor segmente ale populației.

Organizațiile de microfinanțare au devenit parte a unei politici sociale de a pune finanțarea la dispoziția unei game largi de consumatori din afara sectorului financiar tradițional. 

Deja astăzi, piața microcreditelor din România se dezvoltă activ. Potrivit Asociației IFM-urilor din România, aproape în fiecare an piața microcreditelor crește cu 15% față de anul precedent, ceea ce confirmă interesul pentru acest serviciu. Cu toate acestea, în ciuda acestor indicatori, rămân întrebări cu privire la eficiența microcreditului în îmbunătățirea bunăstării debitorilor.

Microcreditul ca instrument de dezvoltare

Deci, cum are microcreditele un impact asupra dezvoltării diferitelor sfere. Să începem cu întreprinderile mici:

• România, cu un sector al IMM-urilor în creștere, vede în microcredite potențialul de a stimula antreprenoriatul. Mulți români, în special din zonele rurale, visează să înceapă o afacere, dar nu au acces la creditele bancare tradiționale.

• Microîmprumuturile pot oferi capital de pornire pentru astfel de antreprenori, permițându-le să achiziționeze echipamentele și materialele necesare sau să închirieze spații.

• Conform statisticilor, 70% dintre micii antreprenori români și-au început afacerea datorită microfinanțării. Acest lucru, la rândul său, creează noi locuri de muncă și contribuie la creșterea economică la nivelul comunității.

• Exemplu: Un fermier din Transilvania a putut achiziționa echipamente moderne de prelucrare a laptelui cu ajutorul unui microîmprumut, ceea ce i-a permis să crească producția și să își extindă piața.

În ceea ce privește accesibilitatea financiară, excluziunea financiară este o problemă în România, la fel ca în multe alte țări. Microcreditele ajută persoanele care nu au acces la servicii bancare să obțină fondurile necesare pentru rezolvarea problemelor casnice și cotidiene. Acest lucru este deosebit de important pentru persoanele care locuiesc în zone izolate, unde nu există sucursale bancare.

Îmbunătățirea accesului la educație și la serviciile de sănătate

Microcreditele sunt adesea utilizate pentru dezvoltarea profesională, pentru a urma cursuri. Împrumutații pot utiliza fondurile pentru studii superioare sau formare profesională, ceea ce le crește șansele de angajare și le îmbunătățește calitatea vieții.

Studiile arată că familiile care au investit microcredite în educația copiilor lor au venituri mai mari decât cele care nu au investit. Acest lucru confirmă legătura dintre educație și bunăstare.

În ceea ce privește îngrijirea medicală, sănătatea și viața depind de calitatea acesteia. Îmbunătățirea în timp util a stării de sănătate, îmbolnăvirea bruscă, îngrijirea preventivă - toate acestea afectează capacitatea viitoare de a lucra și, astfel, bunăstarea generală.

Care sunt dezavantajele microcreditului

În ciuda impactului pozitiv, există și provocări asociate microcreditului care pot pune sub semnul întrebării eficiența acestuia în îmbunătățirea bunăstării:

• Ratele ridicate ale dobânzilor - acestea sunt una dintre principalele plângeri ale consumatorilor cu privire la IFM-uri. Din această cauză, devine dificil să rambursezi datoria. Uneori, acest lucru face ca împrumutații să fie prinși în capcană, în loc să își îmbunătățească bunăstarea.

• Lipsa cunoștințelor financiare - mulți clienți ai societăților de microfinanțare încă nu au cunoștințele financiare necesare. Acest lucru duce la utilizarea irațională a fondurilor primite. În plus, de cele mai multe ori, aceste persoane cad în scheme frauduloase și pierd și mai mulți bani.

• IFM-uri lipsite de scrupule - pe piața microcreditelor se pot găsi organizații necinstite care utilizează metode agresive de colectare a datoriilor. Este important să alegeți IFM fiabile și de încredere care dețin o licență, lucru ignorat de mulți debitori aflați în situații financiare dificile.

• Lipsa efectului pe termen lung - deși microcreditele pot oferi sprijin financiar pe termen scurt, acestea nu contribuie întotdeauna la îmbunătățirea pe termen lung a situației financiare. Aceeași cultură financiară este necesară pentru a gestiona bugetul cu înțelepciune.

Acestea sunt principalele motive pentru care mulți români încă nu au încredere în IFM-uri. În plus față de punctele enumerate, merită menționate diferite mituri și concepții greșite pe care le cred persoanele în vârstă.

Cum să echilibrați oportunitățile și riscurile

Microcreditul poate fi un instrument eficient de creștere a prosperității dacă este utilizat în mod responsabil și conștient. În acest scop, este necesar să se dezvolte educația financiară a populației, astfel încât oamenii să poată lua decizii în cunoștință de cauză, să planifice un buget pentru rambursarea la timp a datoriilor. Cursurile educaționale speciale sunt potrivite în acest scop, ceea ce va permite mai multor persoane să își îmbunătățească bunăstarea.

Concluzie

Pe baza celor de mai sus, putem spune că microcreditul nu este un panaceu, dar nici un rău. Este un instrument care poate fi benefic sau dăunător, în funcție de modul în care este folosit. În România, ca în orice altă țară, trebuie căutat un echilibru între oportunități și riscuri pentru ca microcreditele să contribuie la o creștere reală a bunăstării populației.