Psihologia emoțională a microcreditului: de ce ne împrumutăm chiar și atunci când nu trebuie să o facem

Microcreditele au devenit parte din viața de zi cu zi a multor români. Acestea sunt promovate activ la televizor, pe internet, în rețelele sociale și chiar în mijloacele de transport. Procesarea rapidă, cerințele minime și promoțiile atractive creează un sentiment de accesibilitate și simplitate. Este ușor să pregătești un singur document, să găsești un IFM pe internet și să primești bani în jumătate de oră.

Cu toate acestea, împrumutații nu iau întotdeauna decizii raționale, evaluând necesitatea reală a unui împrumut și capacitatea lor de a-l rambursa. Emoțiile, impulsivitatea și tehnicile de marketing creează o impresie de rapiditate și accesibilitate la finanțare. Să analizăm de ce oamenii iau microcredite, chiar dacă nu este o necesitate, și modul în care starea emoțională, publicitatea și „banii ușori” joacă un rol-cheie în acest proces.

Emoționalismul și impactul acestuia asupra luării deciziilor de creditare

Decizia de a contracta un microîmprumut este rareori complet rațională. Cel mai adesea este condiționată de anumite stări precum:

1. Stresul și panica financiară. Mulți împrumutați solicită microcredite în condiții de stres. Poate fi vorba de o defecțiune bruscă a echipamentului, de necesitatea plății urgente a serviciilor medicale sau a facturilor la utilități. În astfel de situații, creierul tinde să favorizeze soluții mai simple și mai rapide pentru a scăpa de stres, chiar dacă consecințele pot agrava problema.

2. Dorința de a satisface nevoi urgente. Cultura modernă încurajează satisfacerea instantanee a dorințelor, de la cumpărături la divertisment. Oamenii contractează adesea microcredite pentru a-și permite un obiect care nu este vital. Acestea pot include un telefon scump, o călătorie, cadouri. Este o decizie emoțională, o dorință de a fi ca toți ceilalți sau mai bun decât alții.

3. Presiunea socială. România este caracterizată de tradiții care leagă strâns oamenii prin legături de rudenie și prietenie. Acestea pot fi motivul pentru care o persoană ia un microîmprumut pentru a nu ieși în evidență din compania prietenilor care planifică o vacanță comună sau pentru a nu „cădea în noroi” în fața celorlalți.

4. Euforia și impulsivitatea. Persoanele impulsive tind să ia decizii financiare sub influența emoțiilor trecătoare. Plăcerea instantanee de a cumpăra sau de a realiza o dorință eclipsează o evaluare rațională a consecințelor.

Pentru a exclude deciziile iraționale, este necesar să învățăm să evaluăm cu sobrietate capacitățile acestora. Dacă nu puteți aștepta să luați un împrumut - faceți-vă să așteptați o vreme. Apoi impulsul va dispărea și vă veți da seama că nu aveți nevoie de lucrul dorit.

Impactul marketingului de către organizațiile de microfinanțare

Organizațiile de microfinanțare utilizează în mod activ strategii de marketing pentru a crea o percepție a disponibilității împrumuturilor și o iluzie a siguranței. Multe persoane sunt atrase de absența controalelor sau a refuzurilor. Această poziționare le dă consumatorilor impresia că a împrumuta bani de la o organizație de microfinanțare este mai ușor decât a întreba un prieten. Acest lucru este atrăgător, mai ales atunci când nu ai timp sau ești stresat.

Un prim împrumut cu 0% dobândă este o realitate la multe IFM. A lua fonduri fără dobândă este o propunere atractivă. Dar realitatea este că mulți clienți în acest caz aranjează bani chiar și atunci când nu au deloc nevoie de ei. Astfel de împrumutați sunt ghidați de un sentiment iluzoriu de beneficiu.

În general, reclamele la microcredite prezintă adesea imagini încărcate emoțional: familii fericite, oameni de succes care se presupune că și-au rezolvat problemele în 10 minute. Astfel de imagini creează iluzia că un împrumut nu este doar convenabil, ci și prestigios. Dar nu trebuie să uităm că un microîmprumut înseamnă bani împrumutați, nu doar un credit gratuit pe un card.

De ce iau oamenii împrumuturi știind că au dificultăți de rambursare?

Mulți împrumutați români sunt conștienți că pot întâmpina dificultăți în rambursarea banilor, dar fac totuși acest pas. Motivele acestui fenomen sunt legate de psihologie și de percepția riscului:

• Speranța în viitor - aici există riscul de supraestimare a propriilor capacități financiare. De exemplu, o persoană contează pe un posibil bonus, o creștere salarială sau alt tip de venit pentru care nu există garanții.

• Iluzia de control - toată lumea vrea să creadă că va reuși cu siguranță să ramburseze la timp. Acest lucru se datorează, de obicei, analfabetismului financiar și incapacității de a evalua realitatea situației.

• Înțelegerea greșită a termenilor împrumutului. Contractele conțin adesea formulări complexe și ambigue, comisioane și penalități ascunse. O persoană ia un împrumut fără să realizeze cât de mult o vor costa plățile întârziate.

Atunci când se confruntă cu o problemă financiară, este important pentru toată lumea să o rezolve cât mai repede posibil. Un microîmprumut devine o modalitate de a „cumpăra liniștea”, chiar dacă este o soluție temporară.

Cum să evitați deciziile emoționale atunci când solicitați un microcredit?

Dacă simțiți că ați putea cădea în capcana microcreditului emoțional, încercați să urmați câteva reguli. Prima dintre acestea este sincronizarea. Încercați să așteptați dorința trecătoare, nu luați imediat decizia de a aplica pentru un microcredit.

Nu uitați să citiți cu atenție termenii împrumutului, contractul, în special acele puncte care sunt scrise cu litere mici. Acestea ascund adesea cele mai importante lucruri. Întrebați managerul ce penalități sunt prevăzute pentru rambursarea cu întârziere a împrumutului, dacă sunt permise ratele și restructurarea.